Teoria numerelor mari...

Se da un borcan de muraturi, plin cu bomboane. Bine, daca vreti voi, cu M&M-uri. Cu cat sunt rugam mai multi oameni sa estimeze cate bomboane sunt in borcan cu atat media raspunsurilor o sa fie mai aproape de numarul exact de bomboane. De aici rezulta ca desi societatea e formata din stereotipuri, societatea are in totdeauna dreptate. Daca societatea spune ca iarba are culoarea rosie, inseamna ca asa e. In conditiile astea, daca un om vine si spune ca defapt iarba are culoarea verde, va fii incadrat in categoria oamenilor ciudati (daca nu chiar nebuni), pentru ca sociatatea are dreptate tot timpul. In consecinta individul e nesemnificativ si iremediabil fara nici o putere de a schimba ceva. Dorinta castigatoarei miss univers de a pastra pacea in lume si fericirea pe pamant ar putea, astfel, sa fie naruita. Trist, stiu. Dar au existat si oameni care au schimbat societatea. Majoritatea dintre ei, e adevarat, au schimbat-o dupa moartea lor. Restul suntem niste furnici cu vise marete, niste pasari colibri cu dorinte de a deveni vulturi, niste soareci care vor sa devina elefanti. Ceea ce e bine pana cand ne convingem ca e posibil, moment in care nu mai avem speranta. I wish my dreams never come true, because then it will not be happiness anymore.

Sunt nevorbit...

Ieri, veneam de la Timisoara si incercam sa dorm in tren, cand mi-am adus aminte de o intamplare din cretacicul timpuriu. Se facea ca eram in una din exeditiile mele mai mult sau mai putin naive, cred totusi ca mai mult de cat mai putin naive. Adica eram de o naivitate, nu ca acum n-as fii, dar oricum eram la Targu Mures si se canta ceva foarte greu si intr-o limba straina si era seara, eu si cu un copac de care ma rezemam. La un moment dat s-o apropiat de mine o domnisoara blonda cu parul scurt, mi-a vorbit si i-am spus ca nu inteleg ce spune, ca nu vorbesc numai romana. Nu i-am spus cu rautate, eram cu zambetul pe buze. A repetat ca vroia sa stie de ce sunt eu si cu un copac. N-am stiut ce s-ai raspund. O zambit si mi-o intins o frunza culeasa de pe jos. Hmmmm, am luat-o reticent si i-am spus ca am venit la concert la "o trupa de mare succes si popularitate"(asta inseamna ca nu conteaza cine ce si de ce, dar inca sunt convins ca trupa avea un mesaj). Mi-a spus ca nu or sa cante ca s-a anulat concertul lor. Pe moment n-am crezut-o, probabil ca de aia mi-a atras atentia asupra frunzei cu care ma jucam, apreciind ca inca n-am aruncat-o. Ei, cred ca va dati seama ca n-am putut sa dorm in tren asa ca m-an asezat in fund, pentru ca inainte eram intins. Deci m-am asezat in fund si am cazut pe ganduri. In urma profundei meditatii si a altor idei care le-am auzit din diverse surse am ajuns la urmatoarele concluzii:
- nu-mi place sa dau flori, am dat, n-am primit... ba se prea poate sa fii si primit. Oricum, nu-mi place. De ce? pentru ca e un joc, care pe mine nu ma captiveaza, de-a ea stie ca eu stiu ca ea stie ca eu stiu ca ea stiue ca eu sigur stiu ca ea stie ca va primi flori. Flori? Chiar sunt flori? Hmmm un nene merge cu un cutit pe un teren si taie niste plante. Ei, in intervalul in care el merge pana inainte sa presteze actiunea de a taia, cred ca putem fi deacord ca e vorba de flori. Dupa actiunea domnului in cauza, de altfel un nene perfect respectabil ne gasim in starea de plante moarte. Inchipuiti-va "Buna iubi, iata niste plante moarte. Frumusetea lor reprezinta cat de mult te iubesc.". Mie imi suna bine, de ce sa va mint. In doua trei zile au sa putrezeasca, dar e un gest dragut si gingas. Problema e ca daca nu primeste o sa vada ca Gigica a primit si ea nu. "Cu ce e oare ea mai buna... ca mine". Si cercul vicios continua si continua. Ma gandesc la doamna invatatoare care la fiecare inceput si sfarsit de an mergea acasa cu un brat mare de fori. Nu e pacat de plantele alea? Nu vreau sa insinuez ca nu i s-ar cuveni doamnei invatatoare, ba din potriva. Dar oricat de mult ai iubi sa primesti flori, daca primesti atatea pana ajungi acasa trebuie sa arunci jumatate din ele. Pana la urma eu o vad ca o obligatie, ori cine ar fii domnisoara sau doamna respectiva. SI obligatie imi strica orice avant, vreau sa cred ca sunt si alte variante de a arata afectiunea sau recunostinta. Da societatea asta e... WOW.
-nu-mi place sa cumpar cadouri pentru persoane care nu sunt foarte apropiate. Da recunosc intampin probleme si cu persoanele foarte apropiate. Si recunosc ca am dat-o de multe ori in bara. Si o voi mai da-o inca de foarte multe ori. Desi nu vreau sa ma complac. OOOOO ce-mi place sociatatea asta mirobolanta. O iubesc.
-a iubi e excesiv de desuet(vezi liniuta de mai sus) toate incercarile de a exprima asta mi se par siropoase, expirate, depasite. Naiba sa le ia de telenovele, ar trebui interzise persoanelor sub 80 de ani. La naiba, la naiba. Concluzia e ca nu o mai exprim. Ador M.A.S.H e genial. Absolut sclipitor. Cateodata e sfasietor de trist.

Sighisoara si omuletii verzi

"Suntem prietenii tai... si suntem verzi..."

mai fac... ce?

Am fost ieri la Alba-Iulia, unde m-am intalnit cu Liana.
Azi m-am luptat cu niste poze... si sa schimb template-ul.
Tot azi am aflat ca nu eram singurul caruia nu-i placea template-ul improvizat (primisem de ceva vreme anumite pareri ca nu e bun)... oricum de ce aflu numai azi?
Anyway... cateva... putine... poze Alba:













Atat aici in momentul de fata. Nu stiu cat va dura atat-ul. Imi pare, totusi, rau pentru restul pozelor spintecate. Poate reusesc sa le remediez...

Dialog cu un observator pertinent

(pornesc televizorul)
-No, si Cristoiu asta... Basescu in sus... Basescu in jos... toata ziulica.
-Nu-ti place de el?
-Pai numai sa-l critice pe presedinte toata ziua bunaziua. Orice face Basescu asta nu-i deacord.
-Da?
-E prost ca noaptea.
-Da de Badea iti place?
-Baaaaadeaa?! Comenteaza fiecare cuvintel... Eu il tin minte de la matinaluri, cand le facea cu Teo. Stii?
-Da.
-Si acolo radeau ca tampitii. Dadeai drumul la televizor si iti povesteau cum au venit ei de acasa pana la lucru... si radeau ca prostii. Da ma Dane, la OTV te uiti?
-Nu.
-No si acolo... eu ma uit la horoscop. Adica imi place horoscopul. Si spune ala 3 zodii, si dupa aia se opreste si arata poze. Poze din alea... care n-ar trebui sa le arate ca totusi e emisiune de dimineata si se mai uita si copii. Si dupa aia mai spune cateva zodii si face revista presei... siajunge la scorpion, spune cateva lucruri apoi incepe sa bata campii dinou. Aia de acolo, bineinteles ca incearca sa-i atraga atentia.. dar nu-i baga in seama. “Scorpion... am zis de scorpion”. Si eu stau numai sa aud scorpionul.
-Da de Stan iti place?
-Asta-i ala... de la antena?
-Da, de la antena 3.
-Nu-mi pace nici de ala... e galagios. Si tot se ia de Basescu... Mai demult, cand l-am cunoscut pe Vadim Tudor... adica nu l-am cunoscut, dar din ce am vazut ca zice la televizor... mi se parea un tip cultivat, care ii cunostea pe toti. Si spunea despre toti... da dupa aia I s-o urcat la cap si facea pe nebunu' prin parlament. Ma Dane, da cred ca lui bolcas ii pare rau.
-De ce?
-Ca nu or intrat in parlament. Da din cauza lui Vadim nu or intrat. Funar se vedea deja prim ministru.da ce om ii ala... stii atuncea mai demult... cu sicriul... ce om ii ala?

kids- pure evil

E o afirmatie perfect corecta daca ai ajuns la varsta, prag, de 50 de ani... with no kids. De ce? Pentru ca la varsta respectiva se acorda circumstante atenuante si acordul tacit ca e vorba de anumite traume relativ severe. Exceptiile de rigoare sunt reprezentate de superoameni.
Pe de alta parte, indivizii sub varsta prag nu au nici o scuza... "I don't like kids" nu tine, fiind doar un sistem de siguranta, pueril, pentru ca pe viitor sa justifice anumite reactii.
Deci, pana in jurul varstei de primire a buletinului rautatea copilului e urmarea ignorantei parintilor... ok, 14 ani e ceva cam mult... sa zicem pana in jurul varstei de 9 ani (adica 7 ani plus o marja de eroare generoasa). Remember, kids are innocent.

A Princess Story

Stiu, exista un potential ridicat ca video-blogurile sa para o fita... sau nu? Oricum se pare ca youtube capata o noua dimensiune. Nu stiu cat de mult o sa placa DAR, azi, facem o exceptie de la "no youtube on my blog", so here it is: