“Traiesc” de 24 de ani 7 luni si 6 zile. In perioada asta mica si relativ nesemnificativa am facut 5 ani de gradinita, 12 de scoala+liceu si 5 de facultate. Adica un total de 22 de ani (in care n-am invatat cum se invata, da asta e alta problema). Din astia 22 de ani 5,5 ani au fost de vara (alta poveste pentru alta data)... Gradinita am facut-o intr-o cladire mega geniala, populata mai nou de burtosi cu ceafa groasa... Scoala am facut-o intr-o cladire insipida, cu clase cu pereti goi si cu o fatada scorojita pe portiuni, in clasa a 8-a (desi era liceu) ne simteam stapanii lumii-cladirii, a devenit o cladire draga... Liceul l-am facut sus pe deal, intr-o cladire nu asa de clasica, cu clase fara personalitate, cu tablouri ale marilor personalitati romane si romane, precum si cu un tablou al fostilor si actualilor (la acea vreme) profesori... am ramas cu clasa 23 si fonic-ul... un liceu cu elevi dezorientati veniti din toate colturile clujului si de pe alte meleaguri, dezradacinati, agatandu-se de fiecare mana intinsa... asta la prima impresie... o devenit cladirea draga numarul 3. Facultatea am facut-o intr-o cladire relativ clasica, de universitate... cu o oarecare sobrietate palida... cu multi oameni misto, ceva mai putine interactiuni, multi oameni ingamfati, profesori relativ misto si profesori ignoranti pe portiuni... cladirea numarul 4 devenita draga continuu dar pe portiuni.
Asa... pe langa cele 4 cladiri ar mai fii... blocul de 4 etaje in forma de L, blocu' mare un ...mare zid gri si comunist care ne desparte de bulevard, blocul portocaliu cu holuri lungi si rezonante, constructiile care nu aveau nici un scop sau sens din spatele liceului ex Traian Vuia, biserica Sf Petru (si ceea ce apartinea de ea inainte sa treaca bulevardul sus mentionat exact prin curte) in care desi nu am intrat niciodata e un simbol, caminele studentesti si aproape-studentesti in care am pus piciorul, cladirea anexa a liceului Nicolae Balcescu si curtea aferenta, garajurile si putul pe unde hoinaream toti cand veneam de la scoala, gara Cluj, gara Suceava, garile in care mi-o poposit fundul, casele de bun simt facute din chirpici, blocul Sprei, casa gri cu poarta care nu se incide cand e cald, vagoanele de clasa a doua cu banchete din piele, blocurile si cladirile pe care nu le-am observat si pe care cand nu vor mai exista am sa le observ.
Sunt un atent contemplator al bunului simt creator... Cred in carisma antitezei urat -> frumos... mi-e greata de antiteza frumos -> urat. Cred in cladirile in fata carora oamenii stramba din nas.
Sunt dezamagit ca s-o “mutat” dacia rosie... INCA MAI FINCTIONEAZA?!?!??!?! M-au dezamagit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu