Sunt nevorbit...

Ieri, veneam de la Timisoara si incercam sa dorm in tren, cand mi-am adus aminte de o intamplare din cretacicul timpuriu. Se facea ca eram in una din exeditiile mele mai mult sau mai putin naive, cred totusi ca mai mult de cat mai putin naive. Adica eram de o naivitate, nu ca acum n-as fii, dar oricum eram la Targu Mures si se canta ceva foarte greu si intr-o limba straina si era seara, eu si cu un copac de care ma rezemam. La un moment dat s-o apropiat de mine o domnisoara blonda cu parul scurt, mi-a vorbit si i-am spus ca nu inteleg ce spune, ca nu vorbesc numai romana. Nu i-am spus cu rautate, eram cu zambetul pe buze. A repetat ca vroia sa stie de ce sunt eu si cu un copac. N-am stiut ce s-ai raspund. O zambit si mi-o intins o frunza culeasa de pe jos. Hmmmm, am luat-o reticent si i-am spus ca am venit la concert la "o trupa de mare succes si popularitate"(asta inseamna ca nu conteaza cine ce si de ce, dar inca sunt convins ca trupa avea un mesaj). Mi-a spus ca nu or sa cante ca s-a anulat concertul lor. Pe moment n-am crezut-o, probabil ca de aia mi-a atras atentia asupra frunzei cu care ma jucam, apreciind ca inca n-am aruncat-o. Ei, cred ca va dati seama ca n-am putut sa dorm in tren asa ca m-an asezat in fund, pentru ca inainte eram intins. Deci m-am asezat in fund si am cazut pe ganduri. In urma profundei meditatii si a altor idei care le-am auzit din diverse surse am ajuns la urmatoarele concluzii:
- nu-mi place sa dau flori, am dat, n-am primit... ba se prea poate sa fii si primit. Oricum, nu-mi place. De ce? pentru ca e un joc, care pe mine nu ma captiveaza, de-a ea stie ca eu stiu ca ea stie ca eu stiu ca ea stiue ca eu sigur stiu ca ea stie ca va primi flori. Flori? Chiar sunt flori? Hmmm un nene merge cu un cutit pe un teren si taie niste plante. Ei, in intervalul in care el merge pana inainte sa presteze actiunea de a taia, cred ca putem fi deacord ca e vorba de flori. Dupa actiunea domnului in cauza, de altfel un nene perfect respectabil ne gasim in starea de plante moarte. Inchipuiti-va "Buna iubi, iata niste plante moarte. Frumusetea lor reprezinta cat de mult te iubesc.". Mie imi suna bine, de ce sa va mint. In doua trei zile au sa putrezeasca, dar e un gest dragut si gingas. Problema e ca daca nu primeste o sa vada ca Gigica a primit si ea nu. "Cu ce e oare ea mai buna... ca mine". Si cercul vicios continua si continua. Ma gandesc la doamna invatatoare care la fiecare inceput si sfarsit de an mergea acasa cu un brat mare de fori. Nu e pacat de plantele alea? Nu vreau sa insinuez ca nu i s-ar cuveni doamnei invatatoare, ba din potriva. Dar oricat de mult ai iubi sa primesti flori, daca primesti atatea pana ajungi acasa trebuie sa arunci jumatate din ele. Pana la urma eu o vad ca o obligatie, ori cine ar fii domnisoara sau doamna respectiva. SI obligatie imi strica orice avant, vreau sa cred ca sunt si alte variante de a arata afectiunea sau recunostinta. Da societatea asta e... WOW.
-nu-mi place sa cumpar cadouri pentru persoane care nu sunt foarte apropiate. Da recunosc intampin probleme si cu persoanele foarte apropiate. Si recunosc ca am dat-o de multe ori in bara. Si o voi mai da-o inca de foarte multe ori. Desi nu vreau sa ma complac. OOOOO ce-mi place sociatatea asta mirobolanta. O iubesc.
-a iubi e excesiv de desuet(vezi liniuta de mai sus) toate incercarile de a exprima asta mi se par siropoase, expirate, depasite. Naiba sa le ia de telenovele, ar trebui interzise persoanelor sub 80 de ani. La naiba, la naiba. Concluzia e ca nu o mai exprim. Ador M.A.S.H e genial. Absolut sclipitor. Cateodata e sfasietor de trist.